Aici judecătorul a intervenit: Tu, copil minunat, care eşti fără îndoială pogorât din ceruri! Tu eşti deja mai înţelept decât toţi înţelepţii care au existat vreodată pe pământ! Ce vei deveni tu oare?! - Da, acum am realizat că tu eşti un adevărat Mesia (mijlocitor între DUMNEZEU şi oameni), căci nicicând până acum un înţelept nu a explicat mai clar şi mai concis diferenţa dintre materie, suflet şi Spirit! Cu adevărat, consider că această lecţie merită o răsplată, caci aşa ceva n-a mai existat vreodată!
          Eu am spus: Să lăsăm asta, nobile prieten! Ce răsplată ai putea tu să-mi dai, pe care Eu n-aş putea să ţi-o întorc înmiit?
          Adevărat îţi spun, cel care, din dragoste curată faţă de DUMNEZEU şi faţă de semenii săi, face o faptă bună, acela o face pentru Mine şi i se socoteşte înmiit! Dar tot la fel stau lucrurile şi cu răul pe care îl facem semenilor noştri!
          Judecătorul a spus: Care este, după părerea ta, principalul rău pe care noi nu trebuie să-l facem niciodată semenilor nostri? Mă interesează mult să aflu acest lucru, deoarece eu, ca judecător, sunt adesea pus în situaţia de a declara pe cineva rău şi vinovat, contrar voinţei mele. Dar legea noastră este foarte rigidă şi nu cunoaşte anumite circumstanţe, nici măcar pentru proprii noştri copii! - De aceea, te rog acum să-mi dai un reper!
          Eu am spus: Dacă tu ai fi făcut legile, ai fi putut imediat să le şi schimbi, dar ele reprezintă de fapt o hotărâre veche şi bine chibzuită a poporului, iar misiunea ta este să-i sancţionezi pe cei care o încalcă. Atâta vreme cât tu respecţi cu stricteţe legea şi acţionezi în mod just în virtutea ei, nu poţi face un lucru rău, ci unul bun!
          Căci oricine trăieşte într-o societate trebuie să se supună legilor ei şi să-şi facă din respectarea ordinii un mod de existenţă. Dacă, însă, n-o face, atunci trebuie să suporte consecinţele amare ale slăbiciunii sale, de persoană care a încălcat ordinea socială.
          Iar judecătorul, ca persoană aleasă de popor, sau de conducătorii săi, de exemplu de un rege sau de împărat., care îşi exercită atunci funcţia în spirtul strict al legii, nu poate face decât bine, curăţând ogorul societăţii de buruieni. Făcând acest lucru tu îţi faci corect şi bine datoria şi eşti un binefăcător pentru oamenii care iubesc ordinea şi dreptatea.
          Dar dacă tu, ca judecător, ajungi la concluzia că un om este rătăcit, şi că, mai degrabă el trebuie să fie îndreptat decât pedepsit, înseamnă că în inima ta se află o virtute cerească, pentru că judeci mai degrabă după principiul etern al dragostei de oameni, care sună astfel: Ce ţie nu-ţi place, altora nu le face! Acţionând mereu în acest fel tu eşti drept în faţa lui DUMNEZEU, ca şi în faţa oamenilor, şi nu mai ai nevoie să te tot întrebi, ce este bine şi ce este rău!
          Dacă aceşti oameni, care stau pe scaunul lui Moise şi al lui Aaron ar acţiona sau ar fi acţionat în acest fel, ei nu ar fi fost niciodată subjugaţi de voi, romanii. Dar, pentru că ei nu mai acţionează după vechile legi, date odată pentru întreaga omenire, ci şi-au făcut legile lor proprii, care sunt hotărâte după bunul lor plac, DUMNEZEU şi-a întors faţa de la ei, lăsându-i sub stăpânirea păgânilor, pentru ca astfel să plătească pentru încăpăţănarea şi grosolănia lor.
          Iată, tu eşti un păgân şi Mă recunoşti, iar aceştia sunt evrei şi fiii lui DUMNEZEU şi nu Mă recunosc, şi nici nu Mă vor recunoaşte uşor! Cum vine asta?! Îmi vine în minte, cum a vorbit odată profetul, tot aşa unor surzi: "El a mers la ai săi, în zona sa, iar aceştia nu l-au recunoscut şi nu l-au primit la ei!" - Dar fie ce-o fi, Eu ţi-am prezentat cum stau lucrurile de fapt, iar acum cred că a venit timpul să auzim care sunt textele care au fost descoperite de Preotul Superior, care nu s-ar potrivi cu persoana Mea.